Feeds:
Articole
Comentarii

A? Ati auzit de el? Stiati macar de undeva ca a candidat si el pentru presedentie? Cred ca in viata mea n-am votat pe cineva cu mai mare drag si ma intreb daca am facut bine ca n-am batut toba ca sa conving si pe altii sa-l voteze. Si-mi pare rau si mai mult acum ca a trebuit sa ma mut din Bucuresti, tare mult as fi vrut sa ma duc la toate meetingurile organizate de Partidul Verde. Partidul! (nu clubul…)

L-am vazut la TVR1 la emisiunea aceea in care si-au sustinut candidatura toti candidatii la presedintie. Si m-a lasat masca: avea parul lung! Am creezut ca o fi cineva din stufful vreunui candidat . Nu , frate…  Si am murit: maaaaama, roker candidat la presedintie! Ia, zi , frate! M-am asezat in fotoliu si am dat mai tare (bine ca nu aveam nimic pe foc).

Wooow. Wow! Cat de tare esti, frate, si mai esti si de-o seama cu mine! Te votez, mamica, no problem. Din tot sufletul!

Si chiar l-am votat.

E cel mai tare barbat din Romania. Pe bune. Il iubesc ce sa mai! (O fi insurat?…)

Pana acum nu-mi placea decat Mircea Badea (hai , ma, ca si asta-i tare, recunoasteti, nesuferitilor, nu-l suportati fiindca e atat de cool, asa cum voi nu reusiti sa fiti- si va mushkati pumnii de ciuda, hihihi) dar acum dansez prin casa si fredonez incantata piesa lui Andriesh modificata “Imi place Remus/Foarte mult/Imi place Remus/Foarte mult(samd)”

Mai multe cautati si voi pe net. Ca sa stiti si voi mai nou cu adevarat care e cel mai tare barbat din Romania la ora asta. (am vazut primele rezultate de la ora 21.00. sa se duca cine i-a votat pe aia in turul doi!)

Eram cu colegii mei de la facultatea de  actorie la colindat (le placea la nebunie, nu credeau vreodata ca poate fi atat de fun sa colinzi). Eram intr-un  bloc de vreo zece etaje cu multe holuri, cred ca am stat vreo ora doar in blocul ala.  Toata lumea ne primea cu bucurie, eram si un pic “piliti” pentru ca, na, asa era traditia, nu exista sa ne lase cineva sa plecam fara sa gustam din “productia ” casei. Pe de o parte ne prindea bine pentru ca vinul facea bine la voce si era si cam frig afara, dar pe de alta parte nu era tocmai indicat sa ne imbatam ca erau colindele foarte proaspat invatate si se uitau textele iar eu trebuia sa trag tare cu vocea ca sa acoper golurile :)

Ce mai, eram plini de energie, entuziasm, imbatati de vin si de succesul la “public” , baietii  o cam luau pe aratura ,  aproape ca  incepusem sa ma simt torturata sonor – cand – ajungem in fata unei usi de lemn, contrastand izbitor cu majoritatea usilor metalice si sfidator de frumoase ale celorlalti vecini. Batem la usa (ca nu avea sonerie) si ne deschide o bunicuta. Era exact bunicutza tipica, cu batic legat sub barbie, cu pulover de lana gri impletit cu acel gen de model pe care il prefera si bunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca  (maestra la impletit), pulover  peste care era legat un sort de bucatarie , o bunicutza durdulie, cu burtica zdravana si obrajori bucalati, gata oricand sa dea o povata inteleapta. Ne-a privit pe toti scrutator de parca eram Martorii lui Iehova in fata unei biserici ortodoxe.

“Da!”

“Suntem studenti la Facultatea de actorie si dorim sa va colindam”

S-a uitat la noi de parca de parca i-am fi zis ca vrem sa-i dam 2000 de euro degeaba.I s-a parut ca nu aude bine.

“Ce sunteti voi, ma?!”

“Suntem studenti la actorie.”

Ne-a privit piezis.

“Ei, da!”

“Da, bunica, pe cuvant” am incercat toti s-o convingem.

“Fugiti, ma, de-aici”

“V-aratam carnetele de studenti” am insistat noi.

“Ia!”

Ne-am uitat unii la altii. “Care ai, ma, carnetul la tine?”

Ce-i drept aveam toti gentile la noi asa ca ne-am apucat sa ne scotocim sa cautam carnete. Bunicutza astepta rabdatoare, cu o lingura de lemn din aceea cu manerul lung – te pomenesti ca ne luam si bataie daca nu gasim careva un carnet. Din fericire am avut cativa carnetele la noi.

“Uite, bunica, vezi?”

S-a uitat bunica atent si a ridicat sprancenele mirata , gen , ei, spune, dom’le, vin studentii la actorie la usa mea.

“Si cum, voi o sa va faceti actori? O sa va vad la televizor la telenovele?”

“Stati, sa terminam facultatea si dupa aia… daca avem noroc…”

“Ei, bata-va norocul… Ia ziceti , ma, ca m-ati facut curioasa, sa vad si eu cum colinda actorii. Da-ti-i drumul ca eu va aud, ma intorc imediat!”

Mama, eram hotarati s-o dam pe spate ca prea ne-am luptat pentru ea! Dar ce colind sa-i zicem, unul asa…mai pentru “cunoscatori”. Imediat mi-a picat fisa: “Mare iarna o picatu!”

“Corect” au zis toti.

 Imi placea mie colindul asta pentru ca avea asa o linie melodica ce parea ca merge direct la sulfet. Mai ales cantat in cor suna minunat. “Praf o facem!”Si am inceput  cu foc:

“Mare iarna o picatu/ Florile sunt dalbe/ Toate oile-or zbieratu/ Florile sunt dalbe/ Dumnezeu le-o auzitu/ Florile sunt dalbe/ Jos la ele-o coboratu/ Florile sunt dalbe/ Pe-o scara mandra de soare/ Florile sunt dalbe/ Sa v-aduca sarbatoare/ Florile sunt dalbe/ Pe-o scara mandra de flori/ Florile sunt dalbe/ Sa v-aduca sarbatori/ Florile sunt dalbe”

Eram tare mandri de noi si o asteptam acuma sa ne si laude dupa ce ne-a iscodit atata de ne-au trecut sudorile. A venit inapoi la usa cu obrajii plini de lacrimi si cu mainile impreunate a rugaciune.

“Manca-i-ar mama pe ei…”

Am lacrimat toti instantaneu. Deci TOTI.

“Ce sa va dea bunica?… Mancaaaa-i-ar mama pe ei… de baieti talentati…”

“Nu vrem nimic, nu vrem nimic… ne bucuram ca v-a placut”

“Dar  trebuie sa va dau ceva… ca asa-i traditia… le dau io la toti puradeii aia cu steaua si sa nu va dau voua? Mancaaaa-i-ar mama pe ei…”

Nu i-am primit banii, am primit prajiturile si fursecurile. Am plecat mai departe zguduiti de-a dreptul,  mai rar ne-a fost dat sa luptam asa cu lacrimile. A ramas in usa si ne-a ascultat pana am iesit din bloc…

“Sunt Maria Magdalena si sunt genul de persoana care atrage atentia si respectul fara nici un efort pentru  ca nu trebuie sa par inalta- sunt inalta, nu trebuie sa par frumoasa – sunt frumoasa. Intotdeauna inving la capitolul prima impresie iar la capitolul talent stiti bine ca nu va pot face de ras. Eurovizionul nu e decat un alt festival. Poate fi castigat. Votati-ma. »

 Sunt deja pe scena, actritele pe locurile lor, backingul calm ca in asteptarea celor mai frumoase momente din viata lor. Se aude intro si actritele care efectueaza baletul actoricesc se pun in miscare. Sunt concentrata sa iau primul sunet corect ( – la presiunea aceea poti avea surpriza sa fuga vocea intr-un fel in care sa te lase perplex, gen “Nu pot sa cred ca pot canta in halul asta!!!”-)

 L-am luat!!! Of, Doamne, nu stiu ce sa ma mai fac, cat pot fi de tare. Dati-mi voie sa-mi pup bicepsii… o, dar nu pot deocamdata, am o piesa de terminat. OK, o las pe mai tarziu. Cred ca niciodata nu am aratat mai bine. Si cred ca niciodata nu am cantat o piesa mai frumoasa…

 Am trecut de semifinala. Am cantat le fel de bine si in finala. Iar voturile… wow !!! Foarte multe !!! Colegele de scena nu-si incap in piele de bucurie. Si totusi,  raman la egalitate de voturi cu altcineva. Trebuie sa lupt pentru finala. Pentru baraj trebuie sa mai cant o data dar trebuie mai intai sa imi sustin din nou candidatura cu un mesaj catre juriu. Mai intai contracandidatul. Hm… Lupta murdar. Oare de ce nu se poate lupta cu mine decat murdar ?… Au terminat mesajul. Lumea priveste catre mine si asteapta. Colegele de scena aproape ca trag de mine. A, da. Ma ridic, ma apropii de microfon.

 «  Mai intai trebuie sa remarc faptul ca  artistii de muzica pop ma considera folkista iar folkistii viceversa.

 Trebuie totusi sa specific ca folksitii nu stiu sa faca asa cu mainile (si mimez ducand cu foc mana la inima, apoi aratand undeva spre astre, oftand de dor) dar sunt doxa de muzica si pot ingropa oricand un artist pop cu conservator cu tot.

As fi vrut sa am un contracandidat de talia Monicai Anghel ca sa am si eu o satisfactie. E drept ca nu am conservator dar trebuie sa stiti ca antrenamentul din facultatea de actorie e mult mai potrivit pentru un viitor entertainer decat cel din conservator pentru simplul motiv ca seamana aproape perfect cu cele din concursurile gen « American Idol » – si nu exagerez cu nimic.

 Stiu precis ca nici un cunoscator de muzica din aceasta tara – cu sau fara conservator- nu ar spune cu mana pe inima ca sunt fanii trupei cu care ma duelez in finala decat super ironic. Asa ca , onorat public, onorat juriu, va rog, suport orice – si am trecut prin multe in ultima perioada – nu-mi spuneti ca nu ma duc la Eurovizion pentru ca am fost invinsa de BAMBI !!! »

 M-am trezit privind stupefiata spre tavan. Ce vis tampit! Sper sa nu se supere fetele de la Bambi pe mine, au stat cu mine in camera la Mamaia 2003 cand am concurat la interpretare. Fetele au studii muzicale, una din ele daca nu ma insel a terminat  actorie. Iar parintii lor se ocupa de ele cam le fel de mult ca parintii Andrei care niciodata nu treceau pe langa mine la acel festival fara sa ma salute cu respect de parca ma stiau de-o viata.

 Oricat ar parea de ridicol nu m-as mira daca ar pleca Bambi la Eurovizion. Un bun manager poate face credibila orice eventualitate, chiar si Bambi in finala pentru Eurovizion…

Parnas

 de Al. Donici

 

Pe cand la greci au parasit

Cioplitii dumnezei,

Iar locurile lor pe drept le-a impartit

Norodul intre ei :

Atunci si muntele Parnas

La unul muritor mosie a ramas.

Stapanul nou pe el indat-a asezat

Cativa magari la pasunat.

Magarii au aflat,

De unde pana unde !

Ca muzele odat’

Au locuit pe munte

Si zic : «  Se vede dar,

Ca noi aici suntem manati nu in zadar.

Pesemne muzele de oameni s-au urat

Si ei au hotarat :

Ca noi in locul lor cantari sa iscodim.

Aideti, voinicilor ! cu totii sa racnim

Nu pierdeti cumpatul, strigati cu indrazneala

Iar cine n-are glas

Cum trebui la magari, afar’ de pe Parnas !

Noi slava vom lua, mai mult rasunatoare

Decat cele noua vestite sorioare. »

Acest sfat magaresc,

Magarii cu un glas il imbunatatesc

Si-odata toti pornesc

Asa strigare mare

Incat stapanul lor , pierzand toata rabdarea

A poruncit cu ura

Sa-nchida pe magari, de pe Parnas, la sura.

 

Eu vreau s-aduc aminte

Ca locul nu da minte.

Rau de fomei

de Marian Sorescu

 

Ion Graure era mort dupe femei.

Si Frusina era mai tanara. Bine facuta, vaduva. Dar femeie

Cuminte.

Intr-o zi ii destainuie unei vecine, cum radea ea cu gura mare

Si cu pofta : hei, stii ce-mi spuse

Ion Graure? Dar si eu il facui de dormi cu portile deschise

Il intalnesc, zice:

-        Sa vii pe la mine deseara ca femeia mea e dusa la Motoc

Sa faca uleiul.

-        Pai bine, ma, ce sa caut?

-        E, ce sa cauti? Asa.

Lasa, ca nu vii degeaba. Ca iti dau o masa, doua de faina

Iti dau untura, iti dau o gaina (Asta era cam saraca)

-Bine, ma , vin, dar ma vede fratele tau din vale,

Cand oi scartai poarta. M-aude din vale ca e atent,

Ca stie cand iti pleaca nevasta ca asa faci.

Sa lasi portile mari deschise.

-        Pai boii?

-        I legi, treaba ta. Si sa faci ceva de mancare.

-        Fac. Tai o gaina-doua. (“S-o gatesti bine, auzi tu?”)

Fac niste azima de paine.

-Te duci sa iei tuica de la jupanul.

Dimineata aparu Mitru de la Floarea.

-Ce-o fi avut nerodul de frate-meau, ca toata ziua a

Alergat , a brichicit pe-acolo. Si azi noapte

Au stat portile mari deschise la perete.

(N-avea loc, stii, pe-a mica)

Ziua hop si Ion la poarta si o striga furios pe Frusina:

-Bine, fa, de ce n-ai venit?

- Eu am venit. Daca nu te-am gasit acasa…

Sa stau in prispa ta?

-        Aoleu, eu stiu cand ai venit tu? Am auzit cainii

Dar eram pe la ulmi , veneam din vale cu tuica.

-        Si ce-ai facut , ma , cu mancarea aia?

-        - Iote, am mancat toata noaptea de necaz.

-        Si-i mai oprii  si muierii mele ca vine deseara.

 

De-astea i s-au intamplat lui Graure.

Om batran si se uita dupa muieri!

Da’ Frusina radea de se clatina prispa

Cand povestea cum l-a facut

Sa doarma cu portile cele mari deschise

Si cu boii legati si cu clondirul de tuica

Destupat de corlata.

Parca-l vedea framantand painea

Si jumulind gaine.

De, el fara dinti! Zicea ca demult

Se canoneste c-o amarata de gura

Mesteca miezul  cu buzele

Si roade cojile in gingii

Voia femeie tanara.

Mai pui vana tanara la tur batran!

Nevasta-sa il mai prinde cateodata si-l mai cearta

Si el raspundea: Ce, fa?

Asa m-a facut pe mine Dumnezeu, rau de fomei,

Asta e combustibilul meu

Eu fara muieri nu pot sa functionez

Paie la vapor , fa!

Blanc

de Mariana Codrut

Stau pe malul unei tari si nu mai termin s-o nasc

( : pomi rosii umbre de crom strazi cuibarite

in gol) ciorchini deschisi in miezul noptii

imi lumineaza fata.

De groapa ei am invatat sa vorbesc, rad ca sa-mi

acopar vocea, plang ca sa nu-mi aud rasul :

din pamantul si cerul meu numai pe mine

nu ma pot naste

 De Al. Donici

Magarul a vazut o privighetoare

-Prieteno, i-a zis, ma rog sa ma asculti

Eu tot am auzit o vorba de la multi

Ca tu , intru cantari, esti mesterita mare

S iata, acum vreu

De iscusinta ta sa judec singur eu.

Iar buna pasaruica pornita spre cantare

Cand linistit abia

In sine ciripea

Cand tare suiera

Cand glasu-I tremura

Apoi, prin dulcea strigare ,

Intru a dragostei cu gingase plecare

Pe amorasul ei chema

Si rediul desfatat cantarea-i rasuna

Iar lumea ascultand

Tacea si se mira

Magarul insa de pamant

S-a rezemat cu fruntea,

Si a racnit asa: “Tu  versuri ai placute

Dar cand ai asculta

Cucosul de la noi, mai bine ai canta.”

Acestea auzind in suflet s-a jignit

Acea privighetoare

Si de atunci a contenit

Pentru magari a sa cantare.

Dumnezeu sa ne fereasca

De judecata magareasca

Am fost curioasa in legatura cu efectul de atractie provocat de cuvantul “pornstar”. Skeciul in sine n-a fost mare lucru dar am vrut si eu sa vad ce efect are asupra publicului. Buluc, ce sa mai… Si mi-am imaginat ce s-ar comenta despre mine daca as juca intr-un rol de actrita porno ? Ca actrita trebuie sa intru in orice rol. La scoala exista chiar exercitiul cu dushul in care esti obligata sa te dezbraci complet si astfel sa scapi de orice forma de inhibitie… Multe din regulile care sunt propovaduite in scoala au fost ulterior calcate in picioare. Dar daca Scorsese sau Coppola ar cere-o… nici o actrita nu ar mai sta pe ganduri sa joace intr-un astfel de rol . si asta pentru ca un mare regizor stie exact cum sa puna in scena o situatie astfel incat mesajul sa fie la fel de puteric precum imaginea.  Imi doresc cu disperare sa joc. Muzica m-a dezamagit prea mult.

Oricum, scrisul unui skech ma distreaza enorm. Nu stiu cat v-ati amuzat voi, citindu-le dar eu in timp ce le scriam, le si jucam… Am ras cu lacrimi. Ma opream din scris cand imi venea replica urmatoare si ma tavaleam de ras. Fiindca vedeam faza jucata intr-un anume fel. Oricat de bun sau de rau ar fi un skech e foarte important cine il joaca si cum se incaseaza replicile de catre actori , cum se acumuleaza si cum se « trasnesc » reciproc… Daca nu e jucat corect, skech-ul n-are nici un farmec.

 Am un fel a fi tare ciudat. Imi traiesc propriile creatii la maxim. « Demon Blue » de exemplu. Cred ca  abia dupa cinci – sase interpretari am reusit sa ating refrenul fara sa plang. Cantam piesa pana la refren cu toata  incarcatura de rigoare iar cand intram in refren… mi se punea un nod in gat si ma napadea plansul. Duceam totusi piesa pana la capat conform regulii de aur din teatru ” orice ar fi – daca a inceput piesa NU TE OPRESTI!!!”. Apoi o cantam din nou, mergeam fara ezitare pana la refren si … iar se punea nodul in gat si iar ma biruia si  trebuia sa lupt cu lacrima pana la capat.Pana sa apuc sa la cant piesa fetelor cu care stateam in Pantelimon , pana sa ma simt in stare s-o cant fara “lacrimi” la refren, am tras cateva reprize zdravene de plans. Ce ciudat, am gasit exact linia aceea sensibila  cand… nu stiu daca intelegeti… Imaginati-va ca vibratie un moment in care ati hotarat  sa vorbiti despre ceva despre care nu credeti ca ati putea vorbi. Ocoliti, ocoliti, ocoliti… vorbiti, apropiindu-va totusi de ceea ce va doare… va enervati chiar la un moment dat, va revoltati… si ajungeti sa puneti degetul pe rana. Si atunci se duce naibii toata forta de a tine totul sub control si va treziti plangand… Tonul coboara fara sa vrea, si curge…curge… iar sufletul se usureaza in lacrimi.

http://www.trilulilu.ro/mariadanaila/46793502e60048

Am mai gasit o piesa frumoasa. Tot folk, hm, ca sa vezi… dar rar asa ceva pe la folkul romanesc. Al nostru ori e facut  pe o poezie data, ori pe o poezie a cantautorului dar care  surprinde o fotografie nu foarte expresiva. Am ascultat o piesa folk frumoasa in seara asta. Si nu stiu daca imi era dor de ceva sau de cineva. Dar am plans. Pe saturate… Leonard Susman « What Makes a Man »

http://www.trilulilu.ro/mariadanaila/4f0c384fcdb115

He:  I want to rent a room here.

She: For how long?

He: For as long as it takes to forget about my wife.

She: I have no more rooms. Just one for someone to help me around.

He: I’ll take it.

She: Are you sure?

He: Absolutely.

She: I’m not sure you can handle it.

He: Why?

She: You don’t look like someone who ever worked.

He: Truth is I never worked in my life.

She: I’m very tough with my employees, if they don’t keep up with me, I  wipe them.

He: Comparing to my wife, you’d be an angel.

She: I don’t know… I don’t like the way you stare at my legs.

He: They are so long… My wife has long legs , too.

She: If  I employ you, you will curse the day you met me.

He: I thank God already.

She: I don’t like you. Get away from here, you freak!

He: No, please, don’t send me away… Please, I’d do anything… I’m desperate!

She: Get away or I’ll wipe you to death!

He: Wipe me as long as you want if that pleases you!

She: You might like it, right?! If you don’t get away, I’ll shoot  your little balls!

He: My God, you’re adorable when you’re angry.

She: I’m never angry, you freak. I don’t let anyone get me angry. You either do what I say, or you’re dead.

He: So what must I do to be employed by you?

She: I wouldn’t employ you even if you’d agree to work for free.

He: I would work for free for you.

She: Really! And no food!

He: Your employees never eat?

She: Not those who don’t do a great job.

He: How do you know I won’t do a great job?

She: Have you heard of Monk?

He: That cop having that obsession for cleaning up?

She: I’m a bit similar to him. The difference is that I don’t do the cleaning up, my employees do. Most of them don’t last a day here.

He: This must be Heaven for me.

She: Let’s make a bet: if you last here more than one hour, you are hired.

He; I bet! I bet!!! Thank you so much! What must I do?!

She: 10 push ups for beginning…

He: Push ups?…

She: Yeah. Right here in the street.

He: But… push ups…

She: You still wanna keep the bet?

He:  I hate push ups.

She: If you can’t make  even 10 pushups how could you keep up with the work here?

He: A… OK. I’ll make 10 push ups.

She: Go ahead.

He: Can’t you ask me to do something else?

She: You made me waste precious minutes with you here. If you don’t prove me right now it was worth wasting them I’ll shoot you!

He: Oh, my God!

She: What? Haven’t you seen a gun before?

He: Yes… I have…

She: 10 push ups! Now!

He: I… I…

She: I count to ten! One… two… TEN!!!

He: All right! All right!

She: Good boy…

- after five minutes-

She: Two… Th…ree… F… F… hey! Did I tell you to stop?!

He:  I’m not so young anymore!

She: My Grandma can still do five push-ups faster than you.

He: Who is she? Xena retired?

She: Her trainer!

He: Very funny!

She:  Stop talking and keep pushing! Come on!Push! Push!

He: I’m not pregnant, you crazy woman!

She: But your wife must have been, right?

He: Yeah…

She: And now she’s fat and ugly and you want to forget about her , right?

He: No…

She: She is no longer as she used to be when you got married , right?!!

He: That’s not true!!!

She: … and now , the old , ugly little dicked super rich you thought you could afford running away from supporting her in her early weeks  of being a Mom!!!

He: NO!!!

She: … and run somewhere into the mountains spending your money into my pension while your wife is raising your little baby alone!!!

He: STOOOP!!!! YOU KNOW NOTHING ABOUT HER!!! SHE’S A MONSTER!!!

She:….

He: She is still thin, beautiful,  with killing long legs!!!

She: ….

He: She has nannies all around her, house keepers, hairstylists, super specialists in manicure and pedicure …and she’s still unhappy! She wants ME to do all that because she’s not satisfied… she wants to see ME doing anything for her … naked!!! She watches me washing dishes naked, changing diapers naked, cleanind up the entire house naked… and if I don’t listen… gues what?

She: …she … wipes you?

He: …

She: What?

He: …

She: Whaaat?!

He: Oh, my God… You’re…her sister?!

She: How can you tell?

He: My God… her eyes… her killing legs! Her WIPE!!!

She: Her elder, yes.

He: No… What have I done to deserve this?

She:  You should have gone when you could. IT’s a little too late now. Ge t up! And pray for mercy! I promise you, my friend, you will miss your wife!

HE:  I miss her already… can I go now?

She: Nice try! Get inside!

He:Can’t we negociate all this?

She: Oh, I see… I think you actually miss my little sister’s wipe!

He: Not in a million years! Please… I beg you to negociate this…

She: Negociate? What is it you could have and I might need from you, you ugly little freak?

He: Stop calling me “freak”! I’m not a freak!

She: Oh, poor little baby…

He: That’s better…

She:  What  is it you have and I want it from you?

He: I could make you more famous than you sister!

She: You think her fame made me gelous?!

He: Oh, come on… I’m sure you died inside thinking the whole country can see her on tv…

She: You really think you’re tha smart ass here, don’t you? Who do you think that made you fall in love with my sister?

He:…

She: Who do you think that made you have all those brilliant ideas of “attracting” her and make her “love” you?…

He:… No!

She: Get inside until I won’t feel like turning you into an ugly little frog!!!

Am revazut  filmul  “Despartirea de Africa”. Meryl Streep a meritat cu siguranta Oscarul pentru rolul din film. ( a fost nominalizata dar nu l-a luat, de altfel e campioana in nominalizari dar n-a luat  premiul decat de 2 ori din…16 nominalizari daca nu ma-nsel). E pur si simplu minunata. Dar nu o replica a ei m-a pus pe ganduri ci o replica a personajului jucat de Robert Redford. Ceva in legatura cu faptul ca nimeni niciodata nu a scris un poem dedicat … piciorului ! Aproape instantaneu mi-a venit in minte acea minunata poezie a lui Nichita. « Spune-mi, daca te-as prinde intr-o zi si ti-as saruta talpa, nu-i asa ca ai schiopata de teama sa nu-mi strivesti sarutul ? »

Una din cele mai memorabile declaratii de dragoste. De fapt nu e declaratie de dragoste. E un fel extraordinar de dragut de a face o femeie indragostita sa-si recunoasca iubirea, sa recunoasca faptul ca e indragostita.

Era un concurs la radio intr-o dimineata. Cred ca era Valentine’s Day. Sau Dragobetele ?… Nu mai stiu. In orice caz era concurs, se premia cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Inspirata de poezia lui Nichita am scris o declaratie de dragoste pe care mi-am imaginat-o replica a acelei femei catre Nichita : 

« Daca te-as prinde intr-o zi si ti-as spune ca pentru tine voi fi o vesnica Lady MacBeth nu-i asa ca tu vei sti ca voi fi doar o vesnica Julieta ? »

Era o declaratie cu multe fetze. Depindea foarte mult de gandurile ascunse ale acelei care trimitea acea declaratie. Sau pur si simplu de tonul, de atitudinea cu care e rostita. Un actor daca ar primi o astfel de declaratie ar intoarce-o pe toate fetzele si ar incerca sa inteleaga adevaratul ei mesaj.

Un actor poate spune « Buna ziua » in mii de feluri. De exemplu : « Buna ziua ! » – adica banalul salut. Sau « Buna ziua » – adica « Mama ta nu te-a invatat sa saluti politicos vecinii ? » sau « Buna ziua ! » – adica « In sfarsit ne intalnim, dobitoc infumurat, cat credeai ca o sa ma poti evita ? »

Tot astfel declaratia mea de dragoste trimisa la radio putea fi interpretata in foarte multe feluri. Sau macar in cel putin doua.La prima vedere poate parea recunoasterea neputintei in fata fortei coplesitoare a unui sentiment cu care o femeie nu poate lupta, care o face sa simta si ura si iubire uriasa totodata. Dar citita pe un ton ironic poate parea amuzamentul unei femei care orice ar face sau ar spune ar fi privita tot ca o banala (a cata ?!) femeie indragostita.

Am plecat de la « Despartirea de Africa »  si uite unde am ajuns. Mi-am amintit de poezia lui Nichita dar si de faptul ca am asociat adesea Africa cu propria mea fiinta, tanjind dupa iubire. Dar si cu o iubire pierduta. Despartirea de un desert care nu-ti poate indestula pofta de viata.

Un lucru asemanator l-am simtit in « Ce mai faci ». Nu stiu daca «celelate cuvinte »  au descris ce am incercat sa redau prin muzica. « Daca te-as revedea intr-o zi ca pe un vis de necrezut , in loc sa-ti sarut talpa ca sa vad daca vei schiopata, te-as privi lung in ochi incercand sa ma revad pe mine , cea atat de fericita de atunci si mi-ar fi cu siguranta un pic rusine. De ce « rusine » ? ma intrebi – si s-au intrebat multi dar n-am vrut sa raspund-.  Fiindca primul impuls ar fi sa cad in genunchi si sa-ti imbratisez picioarele, sa-mi ridic ochii catre tine fara sa-mi pese prea tare de privirile scandalizate ale trecatorilor – sa te privesc si sa ma incarc cu lacomie pentru a umple golul din suflet, pentru a-l transforma in oaza de liniste. Dar m-as stapani, fireste.  As gasi puterea de a opri oceanul de lacrimi, lasand doar una sa straluceasca in ochi si, ucigand un nestapanit urlet de dor, as rosti plictisitorul, banalul, incolorul « Ce mai faci ? »

Articole mai vechi »