Feeds:
Articole
Comentarii

Imnul României

Se apropie 1 Decembrie şi cred că nu ar fi rău să … recapitulăm versurile Imnului Naţional al României (binenţeles că le ştiţi pe de rost, cum să cred vreo secundă că nu? ;)). Eu una am fost foarte fericită după Revoluţia din Decembrie când s-a hotărât ca acesta să devină  imnul naţional. Este un text foarte puternic compus de Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848   iar muzica, extrem de frumoasă , compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi alte soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un lume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

 Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

Anunțuri

A friend of mine asked me for help. She was heart broken because she had no news from the one she loved, the man she thought was in love with her and with whom she  decided to unite her destiny . He hadn’t called her for two days. And she couldn’t call him because … his phone was closed.  She couldn’t help crying and crying … and I had no idea what to tell her to improve her state of mind. I told her to pray.( and not just to say something, to me the prayers really worked ,I really felt better afterwords). Unfortunantly I could tell that this wouldn’t work  for her as well. She gave herself to him. She chose the sin. She stepped down from the position of the unconquered lady –  and after a while …the boy moved on.

  That’s what usually  happens: if you choose to sin, you loose your image, you loose your crown, you… just loose. And the man you fell in love with treats you like a common woman. An easy won trophy. A no more interesting body to have sex with. Another woman will earn his interest. And like an unbelievable coward he will shut off his phone while he has sex with this another incredibly sexy woman. He will feel guily, but he won’t say no to this incredible hot  woman.

No matter how hot a woman thinks she is, there will always be a hotter one who will take her place in her lover’s heart after having sex with him. Always.

 How can you make that broken hearted woman feel better? It was her choice after all. She was not ready for the consequences of getting into his sex life. She had no idea that he, the one who used to worship her, now  closed his phone and just forgets about her. He was supposed to come to Bucharest. They were supposed to think about their future together. And now he just keeps his phone closed. And she feels so hurt that she just can’t breathe. Even breathing itself hurts her. And I knew exactly what was she talking about. I had been there. And I had no idea how I found the strength to move on.

 I talked to her on Messenger for hours, and I did my best to be realistic, to make her think straight, to make her strong and give her the power of thinking. But she was bleeding. No matter how hard I tried to make her see the real picture of it , she was an opened cut. And each time I thought I made her smile and feel better, she was just  giving me that crying face …

It felt like I was acting in a  bad movie. Or a  comedy! I could see myself turning from a kind hearted woman, to an animal.I simply started to hate her! I really hated her that moment! What the hell does she actually want from me, to start crying myself?! To pity her?! I hated myself for not being able to make her feel better but I also hated HER , she wasn’t able to become strong and  slowly and painfully  was making me weak . I could feel that my own wounds were opening. My own heart started bleeding. I had no problem with myself until that moment , and now that broken hearted woman  didn’t only fail in learning something from what I told her, but succeeded to transfer her pain to me. And not just her own pain, all the pain in the world seemed to came back to me. And all the hate in the world made me feel like a revenging monster.

 But I was too tired to let the feeling grow inside me. Instead of fighting the feeling , I gave up and just … cried. Like I refused to do for a long time. And then I fell on my knees and prayed for her. It was the least I could do for her because I knew she will never have the strength to really pray. Not these days anyway. She will just want to make him come back to her and have sex again. She was obviously in a sevraje. She doesn’t understand , she won’t believe that lightning had stroke him and he doesn’t want her anymore. Another woman took her crown. Not an angel like her. A hot sexy one who will NOT  just offer herself to him, but who will enslave him of her incredible hot body.

 Oh, I wish I was wrong, believe me. I hope I am wrong and he just had some accident and will call her eventually. I just strongly doubt…

Or maybe I am  simply not good in giving a good advise to a woman who can live with a man this way. What could you tell this woman to make her feel better?  (English or Romanian)

Human

 

Everybody wants something. Everybody has a right to want something. One wants power, other wants to be recognized as being the best in some field, other just wants to be noticed… I just need a great love story in my life. To love someone like crazy and to have him missing me, to have him needing me, to know there is someone who would kill just to know I’m safe. Someone to live for me. Someone to enjoy my being alive just for him. I don’t want to be loved by the whole world. I just need to be loved by one person.

 Do you have any idea how much it hurts to have the feeling that you finally found him, and he just needed to have sex with you? To have the feeling you finally found the seed of the legend of your life and he proved to be just a sex freak?! How can a human – who looks quite intelligent – feel satisfied just to know he had sex with a woman ? How can a human be so low? I mean how many times do a human need to have sex until he figures out how boring animal sex is, and how illuminating is to make love like an intelligent human.

 I am not tired of the stupidity around, of the lack of visionarism, the lack of faith in God… I am just tired to see how short minded  humans have become. No one seem  to be worthy of a great love story.   

 Do they know that not having such a “boring “ aspiration makes them dead?

 Friday I went to visit Angela Baciu – writer, member of the Union of the Romanian Writers , a very good  friend of mine at her office in the House of Culture in Galati. And as we were talking like old friends, her boss came in and told her to be prepared as someone who was  interested in folk music will call her and talk about a future project. And she has indeed received a phone call later and she asked me to come back the other day at her office again – since we were to meet a very important person about a music project.

 So I went to her office again the other day – all by myself ,without my guitar.  I wasn’t so thrilled about what was about to happen because I had the feeling that whoever I was to meet was probably  intrested in folklore . I had this feeling that I was to  waste my time again like so many times before with something that didn’t concern something interesting for me. But since my friend Angela asked me, I went there – and if the person wanted to know how I sounded, we’d just go online to my website www.mariamagdalena.ro  and listen to whatever he wanted. My website was finished recently and I had all my music there, I just had to give that person the link to it and the problem was fixed.

 And there he was, him and another young man. He introduced himself : Shephane  (Crasneanski I learned later)  representing his website www.soundwalk.com – and his project was to make a material with music and lyrics recorded along the Black Sea Coast. He needed just the voice and the guitar … and some songs about Danube. I was “closed”. I have so many love songs , but none with the Danube. I told him about my website, I told him he could just go online and look for something he needs – but he said it would be so much more valuable to him if he recorded my just voice and guitar.

 So, there I was, going back home on a hot summer day – practically I ran home not to keep him waiting. In the meantime, he recorded Angela reciting poems about water, about the Sea… Then he recorded me singing “Descantec de ploaie” – I translated it as “Magic rain” and another Romanian Balad – Mocirita cu trifoi – but none of them contained anything about a sea or a river.

 Then I went back home and realized what practically happened. I’ve seen the website, I could see it was all extremely real and I had a great opportunity to meet a great man. Not mentioning he was extremely handsome as well 😀 .

Singing "Descantec de ploaie" for a Soundwalk project

Maria Magdalena Danaila singing for Stephan Crasneanski

Stephane, it was such an honour to meet you!

 

 Intram in postul Sfintei Marii. Si  inainte de a intra in Post este porunca dumnezeiasca de a ierta totul si de a te impaca cu toata lumea – si ma intreba cineva daca la mine acest lucru sta in picioare. Binenteles, am spus. Asta inseamna ca daca esti o buna crestina te vei impaca cu cei de la Folk You? 

Raspuns: nu. Si as vrea – o data pentru totdeauna – sa vedeti in acest raspuns unul logic, nu unul frustrat, razbunator sau incapatanat. Si ca sa vedeti logica raspunsului , hai sa urmarim firul lui. 

Ce a facut puternic festivalul Folk You? Printre altele, emisiunile de folk de pe TVR2. Nu vi se pare suspect ca nu am fost invitata in aceste emisiuni NICIODATA? Cu tot premiul meu de Excelenta Artistica dedicat folkului pe scena de la Mamaia, cine stie cati compozitori de muzica usoara m-au injurat atunci … Nu am fost invitata nici la Gaz pe folk, nici ulterior la Timpul Chitarelor. Ca fapt divers va informez ca realizatorul emisiunii Gaz pe Folk a venit la unul din concertele mele sustinute in Bucuresti – ma mutasem acolo iar emisiunea Gaz pe folk se incheiase – si si-a cerut scuze ca nu m-a invitat niciodata in emisiune dar m-a asigurat ca isi va repara pacatul, invitandu-ma cu tot onorul in prima editie a emisiunii Timpul Chitarelor. Ba mi-a propus sa fiu si vocalista bandului emisiunii care urmarea sa reanvie niste shlagare rock , eu urmand sa fiu  vocea feminina  a unor hituri  , adevarate bijuterii din istoria rockului romanesc. Bineneteles ca si-a calcat cuvantul, binenteles ca nu am mai fost invitata la acea prima editie a emisiunii, binenteles ca s-a bucurat altcineva de privilegiul deschiderii unei noi emisiuni de televiziune. Si uite asa am ajuns la editia din acel an la Folk You fara album lansat , fara sa fi aparut vreodata intr-o emisiune de profil, si – colac peste pupaza- fara sa fiu invitata nici la un „marathon de folk” – un spectacol in care urmau sa concerteze mai toti folkistii din Romania, spectacol care urma sa se tina la oarece timp dupa Folk You in Bucuresti. Deci era limpede ca nu faceam parte dintre privilegiatii acestui festival. Orice artist de bun simt ar fi inteles mesajul si s-ar fi retras pur si simplu. Daca regret ceva e ca mi-am varsat furia pe blog cu cateva articole usturatoare la adresa lor. Sincer, nu meritau. 

Prin urmare, nu are ce impacare sa se petreaca  -eu am fost dintotdeauna un outsider pentru „gashka ” lor. Ca sa nu mai zic ca pentru a ma  impaca cu Folk You, ar insemna sa se tina de cuvant si sa ma lanseze asa cum au promis –  singura promisiunea lor m-a facut sa-i urmez orbeste fara sa-mi pun intrebari. Eu mi-am dorit sa realizez cu Folk You si Jurnalul National ce a facut Chilian cu Catzavencu, aveam planuri mari, idei deosebite, imi trebuia doar sustinerea unei institutii de cultura, asa cum s-a intamplat la Cluj unde am fost sustinuta de CD Radio Napoca. Pentru ce-mi doream eu sa fac, meritau inca patru ani de asteptare – cei in care am cantat exclusiv la Folk You si mi-am facut si facultatea de actorie. Abia dupa ce am terminat facultatea la Galati si m-am mutat in Bucuresti am inceput sa intrevad ca  ce-mi doream eu e un adevarat SF.   Adica un festival bucurestean care sa lanseze cu videoclip, lansare de album si tot tacamul o “campioana” de provincie? Ar fi ca si cum ar hotara Becali sa finanteze Otelul 🙂

Nu vreau insa sa priviti la mine ca la o victima. Pur si simplu mi-am ales din nou un alt culoar. Eu sunt singura vinovata ca am visat cu ochii deschisi si am refuzat sa imi pun problema ca Folk You ar putea sa nu-si tina promisiunea. Eram atat de aproape de finalul unui maraton de pregatire intins pe mai bine de 15 ani incat mintea mea nu putea suporta un astfel de adevar, refuzam sa vad in finalul cursei o capcana deschisa. Multumesc lui Dumnezeu ca am rezistat shokului si ca am avut puterea sa reusesc s o iau de la capat. Imi amintesc prin ce criza am trecut dupa ultima mea aparitie la Folk You, imi amintesc ca sufeream cumplit si din cauza ca nu fusesem invitata la acel marathon de folk care se apropia atunci cu pasi repezi – si , ce mi-a pus capac – a mai murit si  Tatiana Stepa, singura mea prietena adevarata din toti care concertau la Folk You. Ma intrebam amuzata – ok, ce mai urmeaza? A urmat un apel telephonic de la organizatoarea de la Folk You. Am zambit cu toata fiinta mea : ce vrei, fatuca draga? Sa-ti mananc in sfarsit din palma? Niciodata in viata asta!  Am respins apelul. Cine e in stare de o asemenea capcana, nu merita nici macar o mustrare. 

Va rog mult sa nu ma mai intrebati de Folk You.  🙂  Gata,  e capitol inchis de doi ani . Va asigur ca timpul nu a trecut in defavoarea mea asa cum au crezut ei. Va invit din nou pe site-ul meu official www.mariamagdalena.ro de unde va puteti downloda de la sectiunea discografie toate inregistrarile mele realizate din 1995 pana acum. Toate piesele sunt inregistrate la UCMR-ADA si Credidam, toate au fost difuzate pe postul national de radio. Parte din ele au fost lansate la Cluj cu sprijinul CD Radio Napoca, altele sunt produse de mine si reprezinta incercarile mele de a fi aleasa ca reprezentata a Romaniei in concursul Eurovizion – si cele doua piese care sunt genericul emisiunii “Psihologul muzical” realizata de Andrei Partos – le-am pus si pe ele pe site pentru ca le iubeste lumea  🙂 . Voi face si un CD simbolic pentru doritori dar el va contine doar 7 piese – inspirate de cele 7 muze ale vietii mele. Cum sa se numeasca altfel decat … 7 Demoni 🙂

La recomnadarea unui prieten am vazut un film minunat suedez, “Precum in cer” daca e sa traduc titlul din engleza “As it is in Heaven”. Filmul poate deschide inimi intocmai precum si-a dorit personajul principal, un dirijor aflat in plina glorie care s-a rupt de toate in dorinta de a gasi formula cantecului perfect, acela menit sa deschida inimile oamenilor.Acest geniu neanteles de cele mai mari orchestre ale lumii – care ajunsesera sa nu-si mai poata privi dirijorul in ochi, stiind ca nu se pot ridica la pretentiile acestuia- a ales sa se rupa de toate si sa se intoarca in satul natal ca un om oarecare. Aici porneste un experiment, acela de a face un cor format din neprofesionisti sa ajunga sa sune ca un cor de talie internationala. Prin acesti oameni simpli se salveaza pe sine insusi – dar si corul in sine ajunge sa simta ca li se implinesc rugaciunile in preajma acestui om genial.

In acest cor exista si o frumoasa domisoara, deschisa, dezghetata, genul care intr-un sat poate fi privita cu suspiciune de habotnicele cu batic pe cap si fusta pana in pamant. Aceasta domisoara reuseste sa-l faca pe dirijor sa aiba revelatia iubirii dar sa si simta ca trebuie sa spuna “te iubesc”.

Ce m-a impresionat insa cel mai mult in acest film a fost secventa in care aceasta minunata fiinta (tanara domnisoara) le-a strigat membrilor corului – veniti la dirijor acasa dupa ce acesta fusese concediat de catre pastor din functia de conducator al corului bisericii la interventia unei habotnice- cu ochii in lacrimi de ciuda: “Ati stiut cu totii si nu ati spus nimic!” (fata avusese o relatie de doi ani cu un doctor pe care ea il stia liber dar despre care aflase tot satul ca e insurat si are si doi copii) Membrii corului nu au putut spune nimic in apararea lor, ci doar au tacut si au plecat privirile in pamant, intocmai precum odinioara membrii orchestrei de talie mondiala, incapabili sa raspunda cerintelor dirijorului. Venisera cu totii sa continue sa lucreze la dirijor acasa , aratandu-si astfel si dezaprobarea fata de hotararea conducerii bisericii. Isi doreau foarte mult sa participle la un concurs international din Austria. Strigatul de revolta al tinerei femei i-a facut sa reflecte daca merita ca oameni o asemenea bucurie. Tanara ii privea pe toti cu lacrimi de ciuda cum tac cu fruntile plecate  si iti dadeai seama ca nu pe tradator il uraste din toata inima ci pe acesti lasi care au ales sa taca.

Sa ierti un tradator care s-a servit cu nesimtire de generozitatea ta nu e usor. Nici pe ceilalti care au beneficiat de tradarea in sine. Cel mai greu e sa-i ierti pe cei care au stiut adevarul si au ales sa taca si sa priveasca in pamant.

Daca reusesti totusi sa ierti si sa mergi mai departe, Dumnezeu iti va asculta rugaciunile. Mai précis, singura conditie de a fi ascultat in rugaciune de  Dumnezeu e sa-i ierti pe toti pentru a te descatusa de impuritatile care fac imposibila auzirea rugaciunilor tale de catre Dumnezeu. Cum le rezolva Dumnezeu pe toate ulterior iti va intrece cu siguranta asteptarile. Te va lasa fara cuvinte. Nu ai indrazni sa visezi la o asemenea rezolvare nici in cele mai frumoase visuri- si asta pentru ca te lasi impresionat de parerea altora despre tine insuti si nu constientizezi pe de o parte ca omul e un vierme pe langa maretia divina iar pe de alta ca la Dumnezeu totul e posibil.

Asa s-a intamplat si cu aceasta domnisoara. A trebuit sa- si continue viata in acel sat , printre acei lasi care aleg sa taca in loc sa spuna adevarul, sa rada in loc sa se cutremure de mila, sa se uite in alta parte cand o sotie urmeaza sa fie batuta cu bestialitate de sotul ei. Din fericire a ales sa planga si sa se roage in loc sa devina una ca ei. Si Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile si l-a adus pe celebrul dirijor inapoi in satul sau natal pentru a-i fi salvare tinerei femei dar prin ea sa-si devina siesi salvare si prin amandoi oamenii corului sa-si constientizeze lasitatea, sa le crape obrazul de rusine si sa-si dea seama ca au puterea nu doar de a lua atitudine ci – unindu-si fortele –  sa impiedice raul sa se manifeste si astfel sa poate fi cu adevarat mandri de ei insisi, devenind ingeri ai lui Dumnezeu pe pamant.

Haz de necaz

Imi place sa fac lumea sa rada. Nu e foarte sigur ca as fi buna ca actrita de comedie dar imi place enorm sa binedispun pe oricine sta in preajma mea. Sunt o gramada de  subiecte “serioase” de abordat dar sunt pur si simplu obosita sa iau lumea in piept. Am vazut moartea cu ochii si am constientizat ca nu e timp sa luam viata prea in serios. Si am descoperit ca nu exista arma mai puternica in fata raului decat…rasul! Orice ma doare sa fie luat peste picior. Sa rad din toata inima de orice incearca sa ma raneasca. Si sa actionez exact pe dos decat se asteapta cel ce vrea sa ma raneasca.

Cum spuneam si in alte cazuri, raul este rau doar daca reuseste sa te afecteze. Vezi o persoana falsa pana in maduva oaselor, afisand o puritate jucata si o nevinovatie care nu reuseste decat sa te faca sa iti intorci privirea cu un “rolling eyes” exasperat si sa treci mai departe, incercand sa te gandesti la ceva frumos ca sa nu vomiti. De ce sa lasi o astfel de persoana sa-ti strice ziua? Mai bine intri in vorba cu ea cu aceeasi mutra falsa si o descosi usor-usor pana o vezi ca se schimba la fata , incercand toate nuantele curcubeului, inclusiv “un pic de mov”. Tarfulitele astea castiga in viata, ajung sa joace barbatii pe degete si sa-i faca sa le manance din palma. Sa aleg sa fiu si eu  o astfel de  “castigatoare”? Reveniti-va…

Am urmarit nu demult la televizor un film despre Moliere , despre cum s-a nascut practic personajul Tartuffe… Nu stiu daca si asta e semn ca imbatranesc dar am plans mult la finalul filmului si mult dupa incheierea acestuia. Si am notat undeva o replica data de muza lui Moliere pe patul mortii: nenorocirea are virtuti umoristice care nu trebuie subestimate . Intr-adevar, Moliere era facut pentru a face lumea sa rada desi el era indragostit de tragedie. Si daca pana la el nu mai scrisese nimeni  acel gen de comedie care sa straneasca rasul din situatiile tragice, a indeplinit ultima dorinta a muzei sale si a intrat in istorie, creandu-l pe nemuritorul Tartuffe si o data cu el  a dat o noua  dimensiune comediei.

Nu stiu daca ar fi mai apreciat un subiect mai “serios” dar imi place mai mult sa vad oameni fericiti, oameni razand, oameni care trag langa mine pentru ca se simt mai in siguranta  pentru simplul fapt ca desi viata mea nu are prea multe lucruri roz, am puterea sa binedispun prietenii si sa nu-i incarc pentru nimic in lume cu ceea ce ma doare , ci sa-i fac sa rada de orice lucru care le-ar face sange rau. Si sa-i fac si pe ei sa faca haz de necaz. Si sa radem impreuna. Mult. Sa descoperim impreuna partea amuzanta a vietii, partea amuzanta a situatiilor menite altfel sa stoarca lacrimi amare. Viata e cu adevarat prea scurta ca sa fie traita in lacrimi si incruntare. Asa ca , daca in clipa asta sunteti incruntati, daca va doare inima, gasiti imediat partea amuzanta a situatiei care va face sa simtiti asa. Daca nu o vedeti inca, inventati-o!  Si radeti… radeti mult… radeti din toata inima!!!