Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘prietenie’

stefan vuza

„In afaceri primeşti doar ceea ce negociezi, nu ceea ce meriţi” .E titlul lucrării de doctorat al unui mare prieten al meu, Ştefan Vuza. Ce păcat că am învăţat prea târziu că acest mare adevăr se aplică şi în viaţă. Mi-am oferit serviciile pe mai nimic , sprijinind ridicarea unui festival, pe promisiunea că mi se va lansa albumul produs şi lansat deja la Cluj, difuzat deja pe Radio România Actualităţi după ce am fost premiată la Mamaia 2004 pentru creaţie cu Premiul Special de Excelenţă Artistică „Ion Voicu”. Nu am ştiut să valorific acest premiu , am fost atât de fericită să-l pun în slujba folkului – fără să ştiu că nimeni nu avea nici cea mai mică intenţie să-şi ţină promisiunea , singura intenţie era ca, în loc să mi se strângă mâna cu bucurie în momentul lansării, să fiu bătută pe umăr cu părere de rău că promisiunea nu poate fi onorată.

Dar nimic nu e pierdut când încă ai prieteni. Iar Ştefan Vuza e un uriaş care a fost prezent în viaţa mea încă de pe vremea când concepeam culturaluri pentru Albatroşi. A aflat de premiul de Exceleţă de la Mamaia dintr-un ziar din presa internaţională, era într-o altă ţară când a citit despre mine şi a arătat articolul tuturor, zicând, hei, eu o cunosc pe fata asta. Iar în materie de Eurovision , el mi-a sponsorizat aproape toate piesele cu care am participat după 2006 când am fost admisă acolo a doua oară. A crezut neâncetat în mine şi m-a sponsorizat de fiecare dată. Iar când am citit titlul lucrării sale de doctorat – „Într-o afacere nu ai niciodată ceea ce meriţi, ci ceea ce negociezi”- eram deja distrusă, devastată, nemângâiată şi neconsolată de nimic pentru că până atunci crezusem doar în prietenie şi în Dumnezeu. Amândouă reprezentau folkul. Eram doar la suprafaţă  o fiinţă neclintită, indistructibilă. Dar eram ruinată sufleteşte. Aflasem prea târziu că nu poţi clădi nimic pe vorbe de prietenie, ci pe doar pe negociere la sânge.

Timpul a trecut şi e greu de spus dacă am mai trăit vreun moment de satisfacţie deplină cum a fost cel de la Mamaia 2004. Am trecut prin Masteratul Internaţional de Teatru Muzical – şi mi-am pus talentul în slujba altei echipe, cea  clasei de masterat. Mi-am cultivat talentul muzical. Am făcut muzică, am citit muzică , am lucrat partituri pe voci aşa cum visasem, cum tânjisem de fapt când lucram cu albatroşii. Am bifat această etapă profesională şi am fost bucuroasă să îmi dau disertaţia pe scena sălii de spectacole a Palatului Cotroceni – în prezenţa Ambasadorului Chinei la Bucureşti şi a ataşaţilor culturali ai Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti. Viaţa te răsplăteşte în felul ei. Dar anumite răni nu se vor vindeca niciodată.

Mulţumesc, Ştefan Vuza. Ai fost sufletul Federaţiei de Turism – şi nimic nu va mai fi ca pe vremea când, la cârma federaţiei fiind, ne-ai făcut să ne trăim viaţa într-o formă de competiţie de neegalat. Mi-am păstrat forma de pe vremea aceea şi am continuat să urc cu ceea ce ştiu eu să fac cel mai bine: să compun şi să fiu parte dintr-o echipă, făcând totul ca acea echipă să funcţioneze – indiferent că e moment de grup sau de individual. Şi nu mai pun niciodată piciorul pe o scenă fără să negociez înainte. Lansarea albumului „Ce mai faci” (sau „Iubire”) – e doar un lucru pe care trebuie să-l bifez pentru că, într-adevăr, oamenii vor să aibă în bibliotecă acest CD, au fost mereu alături de mine şi s-au întristat profund când am pierdut pentru că nu am negociat. Dar e doar o lansare de album. Nimic nemaipomenit, şi-au lansat album şi alţi artişti care probabil niciodată în viaţa asta nu vor urca pe scenele pe care am urcat eu. Vestea cea bună e că mai am multe lucruri de făcut. Vreau asta. Încă mai urc. Cu hotărârea de a nu mai lăsa nimic , niciodată pe vorbe de prietenie – ci pe negociere. La sânge! 🙂 Cu drag, Maria – Albatros, Galaţi.

Read Full Post »

 

 Intram in postul Sfintei Marii. Si  inainte de a intra in Post este porunca dumnezeiasca de a ierta totul si de a te impaca cu toata lumea – si ma intreba cineva daca la mine acest lucru sta in picioare. Binenteles, am spus. Asta inseamna ca daca esti o buna crestina te vei impaca cu cei de la Folk You? 

Raspuns: nu. Si as vrea – o data pentru totdeauna – sa vedeti in acest raspuns unul logic, nu unul frustrat, razbunator sau incapatanat. Si ca sa vedeti logica raspunsului , hai sa urmarim firul lui. 

Ce a facut puternic festivalul Folk You? Printre altele, emisiunile de folk de pe TVR2. Nu vi se pare suspect ca nu am fost invitata in aceste emisiuni NICIODATA? Cu tot premiul meu de Excelenta Artistica dedicat folkului pe scena de la Mamaia, cine stie cati compozitori de muzica usoara m-au injurat atunci … Nu am fost invitata nici la Gaz pe folk, nici ulterior la Timpul Chitarelor. Ca fapt divers va informez ca realizatorul emisiunii Gaz pe Folk a venit la unul din concertele mele sustinute in Bucuresti – ma mutasem acolo iar emisiunea Gaz pe folk se incheiase – si si-a cerut scuze ca nu m-a invitat niciodata in emisiune dar m-a asigurat ca isi va repara pacatul, invitandu-ma cu tot onorul in prima editie a emisiunii Timpul Chitarelor. Ba mi-a propus sa fiu si vocalista bandului emisiunii care urmarea sa reanvie niste shlagare rock , eu urmand sa fiu  vocea feminina  a unor hituri  , adevarate bijuterii din istoria rockului romanesc. Bineneteles ca si-a calcat cuvantul, binenteles ca nu am mai fost invitata la acea prima editie a emisiunii, binenteles ca s-a bucurat altcineva de privilegiul deschiderii unei noi emisiuni de televiziune. Si uite asa am ajuns la editia din acel an la Folk You fara album lansat , fara sa fi aparut vreodata intr-o emisiune de profil, si – colac peste pupaza- fara sa fiu invitata nici la un „marathon de folk” – un spectacol in care urmau sa concerteze mai toti folkistii din Romania, spectacol care urma sa se tina la oarece timp dupa Folk You in Bucuresti. Deci era limpede ca nu faceam parte dintre privilegiatii acestui festival. Orice artist de bun simt ar fi inteles mesajul si s-ar fi retras pur si simplu. Daca regret ceva e ca mi-am varsat furia pe blog cu cateva articole usturatoare la adresa lor. Sincer, nu meritau. 

Prin urmare, nu are ce impacare sa se petreaca  -eu am fost dintotdeauna un outsider pentru „gashka ” lor. Ca sa nu mai zic ca pentru a ma  impaca cu Folk You, ar insemna sa se tina de cuvant si sa ma lanseze asa cum au promis –  singura promisiunea lor m-a facut sa-i urmez orbeste fara sa-mi pun intrebari. Eu mi-am dorit sa realizez cu Folk You si Jurnalul National ce a facut Chilian cu Catzavencu, aveam planuri mari, idei deosebite, imi trebuia doar sustinerea unei institutii de cultura, asa cum s-a intamplat la Cluj unde am fost sustinuta de CD Radio Napoca. Pentru ce-mi doream eu sa fac, meritau inca patru ani de asteptare – cei in care am cantat exclusiv la Folk You si mi-am facut si facultatea de actorie. Abia dupa ce am terminat facultatea la Galati si m-am mutat in Bucuresti am inceput sa intrevad ca  ce-mi doream eu e un adevarat SF.   Adica un festival bucurestean care sa lanseze cu videoclip, lansare de album si tot tacamul o “campioana” de provincie? Ar fi ca si cum ar hotara Becali sa finanteze Otelul 🙂

Nu vreau insa sa priviti la mine ca la o victima. Pur si simplu mi-am ales din nou un alt culoar. Eu sunt singura vinovata ca am visat cu ochii deschisi si am refuzat sa imi pun problema ca Folk You ar putea sa nu-si tina promisiunea. Eram atat de aproape de finalul unui maraton de pregatire intins pe mai bine de 15 ani incat mintea mea nu putea suporta un astfel de adevar, refuzam sa vad in finalul cursei o capcana deschisa. Multumesc lui Dumnezeu ca am rezistat shokului si ca am avut puterea sa reusesc s o iau de la capat. Imi amintesc prin ce criza am trecut dupa ultima mea aparitie la Folk You, imi amintesc ca sufeream cumplit si din cauza ca nu fusesem invitata la acel marathon de folk care se apropia atunci cu pasi repezi – si , ce mi-a pus capac – a mai murit si  Tatiana Stepa, singura mea prietena adevarata din toti care concertau la Folk You. Ma intrebam amuzata – ok, ce mai urmeaza? A urmat un apel telephonic de la organizatoarea de la Folk You. Am zambit cu toata fiinta mea : ce vrei, fatuca draga? Sa-ti mananc in sfarsit din palma? Niciodata in viata asta!  Am respins apelul. Cine e in stare de o asemenea capcana, nu merita nici macar o mustrare. 

Va rog mult sa nu ma mai intrebati de Folk You.  🙂  Gata,  e capitol inchis de doi ani . Va asigur ca timpul nu a trecut in defavoarea mea asa cum au crezut ei. Va invit din nou pe site-ul meu official www.mariamagdalena.ro de unde va puteti downloda de la sectiunea discografie toate inregistrarile mele realizate din 1995 pana acum. Toate piesele sunt inregistrate la UCMR-ADA si Credidam, toate au fost difuzate pe postul national de radio. Parte din ele au fost lansate la Cluj cu sprijinul CD Radio Napoca, altele sunt produse de mine si reprezinta incercarile mele de a fi aleasa ca reprezentata a Romaniei in concursul Eurovizion – si cele doua piese care sunt genericul emisiunii “Psihologul muzical” realizata de Andrei Partos – le-am pus si pe ele pe site pentru ca le iubeste lumea  🙂 . Voi face si un CD simbolic pentru doritori dar el va contine doar 7 piese – inspirate de cele 7 muze ale vietii mele. Cum sa se numeasca altfel decat … 7 Demoni 🙂

Read Full Post »