Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2019

42378165_2681210831905249_1024312192146604032_nA fost o vreme când mergeam prin festivaluri de muzică folk. Le câștigam dar aveam doar o bucurie vremelnică, știam că nu înseamnă nimic. Luam banii de premiu și mergeam acasă. Și am fost și la Costinești o dată. Și am fost într-o emisiune transmisă pe plajă. Ceea ce a reieșit din emisiune nu a fost că am o voce grozavă, ci că am venit la mare în speranța că mă voi cupla cu un tip bogat și mă voi mărita cu el (eu râdeam și glumeam, având încredere totală în tipul de la microfon care a manipulat cu bună știință discuția în direcția aceasta). Seara la discotecă am intrat în vorbă cu un tip și am vrut și eu să mă laud că am fost la emisiune și am cântat live, tipul râde, a, tu ești tipa care a venit la agățat bărbați cu bani !,( upssss, ia te uită la ce duce prea multă încredere). A, după emisiune s-a lăsat și cu ceva promisiuni, Maria, când vii la București , luăm legătura că o să facem și o să dregem. Am luat legătura când am ajuns la București dar nu am făcut și nu am dres nimic.

Iată însă că în același an primesc telefon de la CD Radio Napoca. Și în același an se întâmplă tot ce în mod normal ar fi trebuit să mi se întâmple la București dacă cineva s-ar fi ținut de cuvânt. Am fost la Cluj,  am intrat în studio, am înregistrat un demo, acest demo a fost trimis la București, apoi am mai înregistrat o piesă de Crăciun , piesă care a apărut pe compilația Wintercont alături de Taxi și Talisman, apoi am înregistrat album, apoi tot un om de la CD Radio care s-a mutat la București și prezenta Matinalul la Radio România Actualități m-a prezentat țării ca fiind Maria-Magdalena Dănăiă. Apoi am mers la preselecție la Mamaia iar Dida Drăgan m-a privit cu ochi mari, vocea solistei care cânta piesa ”Ce mai faci” difuzată frecvent  la Matinal pe RRA, căpăta o față, o prezență fizică , o atitudine scenică , ceva ce nu îi displăcea. Apoi anul următor am fost la creație la Mamaia iar președintele juriului a inventat pur și simplu un premiu pentru mine pentru că membrii juriului  aveau  oamenii lor în concurs care trebuiau să câștige, puteam să fiu eu Celine Dion a folkului, ei nu mi-ar fi dat notă de trecere pentru că pur și simplu nu contam. Țara a făcut cunoștință cu Maria Magdalena Dănăilă mulțumită postului  de radio din Cluj CD Radio Napoca , post de radio care m-a ajutat să îmi orchestrez piesele și să am cu ce mă prezenta pe cea mai mare scenă muzicală a țării cu transmitere live la televiziune, Prima TV în acel an.  Și am mulțumit Clujului în momentul în care am primit premiul de Excelență Artistică ”Ion Voicu” – premiu pe care l-am dedicat foklului contemporan pentru că muzica românească are nevoie și de noi. Eram la mare, eram la Mamaia, mari vedete ale muzicii mă aplaudau din public iar de acasă iubitorii de folk cădeau pe gânduri : uite că nu a câștigat ”Om Bun” și totuși iată cum susține folkul deși nimeni din cei ce au putere în folk nu a ajutat-o să ajungă la acest moment de glorie. Cât a contribuit prezența mea la o emisiune live de pe o plajă din Costinești în ascensiunea mea către acest moment?

Am mers apoi la Folk You. Directorul festivalului a promis mult și, binențeles,  după 4 ani m-a bătut cu părere de rău pe umăr după ce s-a văzut cu sacii în car. A fost sfârșitul lumii? Nici pe departe.  Dar aș fi putut fi un produs de excepție pe care acest festival l-ar fi putut lansa pe piață, având premii și la Mamaia, atât la interpretare cât și la Creație. Cam asta face dintr-un festival national, un festival mare : lansarea pe piață a unui nume nou. Nu doar un CD pe tarabă alături de numărul din acea lună a ziarului. Un nume care să iasă pe sticlă, să ajungă la marele public . Asta a făcut  din Mamaia un festival mare. Aveam multe idei – susținute profesional  și – fără dar și poate și financiar, nu am nici o îndoială că am fi găsit și banii pentru asta. Dar când să ne apucăm de treabă, sunt bătută cu părere de rău pe umăr.  Mă mai puteam prezenta anul următor la acest festival? Binențeles că nu.

Ai putea crede că s-a terminat totul. Dar a venit rândul masteratului international de teatru muzical România –China să își facă loc în viața mea. Masterat încheiat  glorios cu spectacolul de disertație din sala de spectacole a  Palatului Cotroceni. Hello? Repet, Palatul Cotroceni, în prezența Excelențelor sale Ambasadorii Chinei și chiar al Statelor Unite, având în vedere că teatrul muzical e prin excelență un produs american preluat cu succes în Marea Britanie și Franța.  Apoi cu bursa de studiu  de limbă și cultură chineză în Academia Centrală de Dramă din Beijing. Apoi cu experiență de muncă tot în Beijing ca profesoară de actorie și engleză. Și ocazii de a arăta publicului din Beijing că mă pricep în special la muzică, nu doar la actoria care mi-a permis să ajung în Academia Centrală de Dramă. Totul era frumos dar mă îndepărta foarte mult de ceea ce clădisem în România. Și primeam prea multe mesaje în care mi se dădea de înțeles că nu ar fi prea bine să renunț la muzica pe care am compus-o deja, chiar dacă șansele de a ajunge pe sticlă sunt aproape inexistente.

Așa că m-am întors în țară cu scopul de a-mi face modulul de pedagogie pentru a putea aplica apoi pentru un loc de muncă în învățământ care să-mi permită să vin în țară și să concertez în vacanțele de vară și de iarnă. (în Beijing nu am lucrat în școli ci în training centeruri care functioneaza in regim after school, deci nu aveam weekend iar în zilele mele libere de luni și marți cu greu puteam prinde ceva pe actorie) .  Doar că acest modul se face doar în Octombrie. Primul gând a fost să muncesc în Beijing până în Septembrie, apoi să vin în țară și să fac modulul de pedagogie. Dar nu am mai plecat. M-am apucat să studiez Radiestezie.  Și  parcă a picat cerul pe mine. Pentru că am intrat într-o lume în care , cu antrenamentul necesar, nu mai pot fi mințită, nu mai pot fi înșelată, nu mai pot fi dusă cu zăhărelul, nu mai pot permite să fiu manipulată psihologic de nimeni. Mai mult, mă pot proteja de orice atac malefic , pot măsura calitatea unui om și beneficitatea oricărei acțiuni înainte de a pleca la drum.

M-am întrebat tot acest timp cât am studiat Radiestezie – de ce nu am știut toate asta mai din timp?! Nu ar mai fi avut nimeni puterea  să mă prostească, să îmi piardă timpul. Răspunsul e simplu. Trebuia să mi se întâmple toate astea pentru a ști exact din ce e făcut omul nu doar  pentru meseria mea de actriță ci pur și simplu pentru a mă căli în procesul de a deveni ființa umană care sunt acum. Trebuia să-mi intre acești oameni în viață pentru a ști pe pielea mea ce înseamnă să ai de-a face cu ei –  între timp și-au pierdut puterea, sunt ca cei doi bătrânei de la păpușile Muppets, se întrec în a insulta pe cei de pe scenă, pe cei cu Putere deci, oameni politici sau de televiziune .  Pur și simplu insultele lor nu contează, nu au nici o influență, nu schimbă cu nimic starea de fapt a lucrurilor. Cât au avut Putere , au irosit-o, promițând fără acoperire. Acum nu mai au puterea , deci nimic din ceea ce spun nu mai contează. Dumnezeu s-a retras din viața lor de mult iar acum sunt condamnați să trăiască în lumea în care patronează muzica de duzină și nimic nu poate opri această muzică de duzină să otrăvească încet și sigur oamenii care nu mai știu diferența între duzină și calitate.

Vacanța de vară e pe sfârșite și recunosc că am o satisfacție uriașă: am avut concert la Vama Veche deși, după șocul din 2009 – și cunoscându-mă bine în obiceiul meu de a nu mă întoarce nicicând acolo unde nimicnicia și-a spus cuvântul – nu credeam că voi mai avea nicicând ocazia de a să păși pe plaja din Vama Veche în plimbarea ușoară de dinainte de concert. Ca și acum zece ani, întâlnirea mea cu marea s-a produs și m-a încărcat suficient pentru a mă ține ”zen” până vara următoare. Cineva m-a sfătuit să pun totuși muzica pe CD-ri, chiar așa, fără timbrul lui pește și fără contract de exclusivitate( de-ți vine să-l iei la palme pe cel ce are astfel de pretenții).  Nu zice rău. O să am de acum încolo CD-uri la mine pe care le voi da gratis , cu autograf, oricui își va dori un material audio cu autograf de la mine. Octombrie se apropie , modulul  de pedagogie se apropie , intrarea în gradul următor de studiu de infoenergie se apropie , simt că mă apropii de un nou nivel al vieții mele. Mă simt ca trecută dincolo de un zid de sticlă prin care pot privi spectacolul lumii , știind exact cine este om bun și cine este om rău, cine are intenții bune și cine are intenții doar aparent semnificative. Poate nici nu voi mai pleca la Beijing deși acum simt că nu ar fi rău să mă întorc pentru că știu mai bine cum să mă raportez la lumea de acolo , mai ales că Radiestezia își are rădăcinile în China Antică.

Nimic nu e întâmplător.  Și nu degeaba există un examen de măsurare înainte de a intra pe teritoriul vindecătorilor. Abia acum îl înțeleg pe Dalai Lama care afirmă că lumea are mai mare nevoie de vindecători și făcători de pace decât de superstaruri și vedete de carton. Lumea e bolnavă și secătuită de războiul nevăzut dintre Bine și Rău. Voi mai sluji lumii ca actriță sau cântăreață dar mi se pare esențial să o slujesc  în special ca susținătoare a Binelui.

Read Full Post »