Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2010

N-am mai scris de mult…

… va spun sincer insa ca nu mai am chef… Nu mai vad nici un motiv sa scriu – dupa ce vad niste comentarii care ma arata lumii ca o terminata, o ratata, o plictisitoare, o… chestie care se agita inutil si care nu face decat – asta a fost chiar o expresie tare ! –  nu face decat sa arate cat de mult … pute ! in jurul meu … Da, o sa spuneti ca nu trebuie sa dau importanta … bla-bla… Dar nu mai am chef de scris. Desi imi place.

M-am refugiat de mica in scris pentru a supravietui realitatii triste in care traiam. Am scris de mica mici istorioare  politiste, sau despre vestul salbatic… Iar prietenii spuneau ca e foarte  interesant . Pana la urma pentru ce m-oi fi nascut?… NU-i tarziu sa aflu abia acum.

Cred ca imbatranesc. Am inceput sa urmaresc serialele coreene de pe TVR1.  Am facut din acel moment al zilei un fel de tabiet: asezam masa de seara si ne uitam la serialul coreean. Trebuie sa stiti insa ca in primul rand scenariile sunt foarte bune, intrigile sunt exceptional de bine legate – iar jocul actoricesc foarte bun

Am devenit „fan” al serialului abia dupa ce am aflat ca e coreean. Eu aveam impresia ca e japonez . Ii placea mamei sa se uite si ma uitam si eu cu ea – chiar daca poate  era ceva mai interesant pe alt canal. Mi-au spus insa prietenele mele ca de fapt serialul e coreean. Si am inteles de ce imi place atat de mult. Pentru ca scoala coreeana de teatru m-a cucerit cu ceva timp in urma.

Nu stiu daca ati aflat de existenta atelierului de teatru de la Sinaia. E organizat de Catedra UNESCO a facultatilor de teatru – a carui presedinte este profesorul meu de Analiza dramei , respectiv Estetica – domnul profesor  Corneliu Dumitriu. Aceste ateliere au loc in luna iulie si in fiecare an participa in jur de 10  scoli de teatru din diferite colturi ale lumii. Si la fiecare editie exista o „tema” pe care si-o face fiecare scoala acasa, iar la Sinaia se expune tema cu pricina in varianta prescurtata de 35 de minute. IN 2007 tema era „Medeea”.

Toata lumea astepta cu viu interes echipa Coreei. Nu stiam exact de ce dar se pare ca era o echipa care impunea respect. Eu una eram foarte-foarte curioasa sa urmaresc variantele Medeei pentru ca eram un fan absolut al acestei tragedii. Iar pentru mine scoala coreeana de teatru avea inca o amprenta puternica de pe vremea comunismului cand eram intoxicati cu filme coreene. Ma indoiam ca va reusi sa ma convinga.

Si totusi varianta coreana a Medeei m-a amutit de admiratie.De la prima secunda si pana la ultima – am fost tintuita in scaun. Iar Medeea coreeana – o actrita mignona, ca o papusica de portelan m-a convins. Daca o vedeai pe strada nici prin cap nu ti-ar fi trecut ca ea poate aborda macar un rol de tragedie. Dar a fost cea mai buna Medeea de la Sinaia. A demonstrat realist – din aproape in aproape la ce  profunzimi poate ajunge o femeie, la ce reactii si la ce decizii – din tradare in iubire. Mi-am scos palaria in fata Coreei. Am aplaudat si eu minute in sir alaturi de toti profesorii si studentii veniti la Sinaia din  diferite colturi ale lumii.

Acum urmaresc serialul coreean de seara – dar marturisesc sincer ca in adancul sufletului tanjesc sa mai vad macar un spectacol de calitatea Medeei jucata de echipa de teatru a Coreei la Sinaia in 2007 …

Read Full Post »