Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 martie 2010

provinciala

  Am sa va mai povestesc cate ceva despre familia mea. Parintii mei s-au nascut in comuna Independenta , Galati. S-au casatorit, apoi s-au mutat la oras unde tatal meu s-a angajat sudor si mama asistenta medicala.

In copilaria mea nimic nu ma bucura mai mult decat sa merg la „tara”. Chiar daca acolo  intotdeauna eram tinta ironiilor verisorilor mei . Se amuzau teribil de apucaturile mele de oraseanca, felul in care mancam (cu furculita, nu cu mana), felul in care ma imbracam, felul in care ma jucam, felul in care vorbeam… Aveam acelasi sange si totusi faptul ca fusesem crescuta la bloc, educata la cresa, camin, gradinita, totul se reflecta in felul meu de a fi. Imi era tare greu sa nu ma fac de ras cand ma jucam cu ei. Toti fara exceptie erau premianti la scoala  iar eu ii tachinam, spunandu-le  ca nu e mare branza sa fii premiant la tara.

Dar una din matusile mele s-a mutat la un moment dat la oras. Iar fiicele ei au avut ceva de munca pentru a-si demonstra clasa fata de colegii lor oraseni care le-au primit cu indulgenta, sunt din „provincie”, nu trebuie sa se astepte la prea mult de la ele, chiar daca au fost premiante acolo. Nu au luat zece din prima. Intr-adevar era ceva mai mult de munca pentru asta la scoala din oras. Dar l-au luat in cele din urma. Amandoua erau (si mai sunt) frumoase foc – si destepte tot foc. Le-au dat alinierea tuturor si au fost desemnate in scurt timp comandante de clasa. Nu asta isi doreau neaparat. Era in natura lor sa studieze, sa stie tot . Iar cei din jur au incetat cu ironiile si le-au iubit pentru ca pur si simplu nu se putea altfel. Au fost admise ulterior la cel mai bun liceu din Galati LVA. Apoi cea mare a fost admisa la o facultate din Galati iar cea mica la o facultate de psihologie din Cluj, apoi s-a transferat la Bucuresti pentru ca acolo studia si prietenul ei. A terminat cu zece, a luat masteratul cu zece, a facut o specializare in Franta si acum s-a angajat acolo (au furat-o francezii pe loc).

A fost meritul fetelor– dar si al familiei. Matusa mea s-ar fi luptat si cu iadul pentru ele. Si cand credea ca a terminat cu facutul pachetelor pe care sa le puna la trenul de Bucuresti (verisoara mea pur si simplu nu avea cand sa gateasca), a luat-o de la capat, doar ca nu pune pachetele la trenul de Bucuresti, ci la cel de Tg. Mures : fratele cel mic al celor doua verisoare studiaza medicina acolo. E de necrezut cum zboara timpul…

Toti verisorii mei au studii superioare. Toti sunt foarte populari si foarte performanti la locul de munca. Asta imi doresc si eu doar ca ma descurc cam greu fiindca atmosfera din familia mea nu e foarte incurajatoare dar principalul e ca nu renunt – si asta e tot ce conteaza, nu?

 PS: daca talentul meu scriitoricesc nu se ridica la nivelul talentului meu muzical – asta nu inseamna ca trebuie sa incetez sa scriu pe acest blog, nu? Atat cat ma pricep cred ca e suficient sa mai stam la povesti din cand in cand – si imi place cand imi povestiti si voi chestii asemanatoare. sper sa nu fiti foarte dezamagiti unii dintre voi care veti constata curand ca nu mai slujesc folkului, macazul se schimba doar ca stil interpretativ, putem ramane prieteni in continuare.

Pup la voi…

Reclame

Read Full Post »