Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 februarie 2010

Julia Child – o femeie inalta

Am vazut filmul “Julie and Julia”. Si mi-am amintit ca sunt o femeie foarte inalta care traieste intr-o societate de oameni scunzi. Sau cel putin in medie cu 20 de centimetri mai scunzi. Am facut adesea exercitii de indreptare a coloanei fiindca in permanenta aveam tendinta sa ma aplec, sa fiu la inaltimea lor, sa fiu una de-a lor de fapt.

Dar nu-mi sta bine cu cocoasa. Si , asa cum spunea un profesor, de ce sa ma aplec eu ? Straduiti-va voi sa ajungeti la mine.

Femeile inalte sunt alta specie. NU m-am agitat niciodata pentru nimic fiindca …eram sus deja. Femeile scunde sunt ca niste pechinezi agresivi si frustrati, ascunzandu-si printre dinti maraitul revoltat si dorinta disperata de a reusi (au un succes fantastic la barbatii inalti). Nu va suparati, fetelor. Meditati pe faza asta . Oricum nu va pot convinge sa va relaxati : relaxarea te ajuta sa judeci limpede si sa gasesti solutie , oricat de greu ar parea de gasit aceasta solutie.

Am recunoscut multe trasaturi caracteristice mie si multe adevaruri dureroase despre o femeie inalta. Insa oricat de tare s-ar fi straduit soarta pana acum sa ma darame psihic, nu mi-a omorat niciodata entuziasmul. Si stiu sigur un lucru : nimeni nu a trecut prin viata mea fara sa aiba un moment de maxima bucurie alaturi de mine, fara sa fi invatat ceva, fara sa se mandreasca cu ceva.

E fantastic totusi cum Julia Child a reusit sa devina un model pentru cineva care nu mai spera  sa ajunga cineva – cand toate prietenele ei erau ditamai femeile de afaceri, iar ea (Julie) doar o simpla angajata. Si eu mi-am dorit sa fiu un model. Sa demonstrez, sa conving ca nu Monica Columbeanu e visul unei adolescente in Romania. Dar m-am invartit prea mult printre pechinezi.

Si eu am un pechinez. E barbatul casei, va rog frumos. E Tzontzonel, e un exemplar dragalash foc si e foarte, foarte rau, sa stiti, daca se enerveaza va mushka ! Si va latra cu un latrat specific catelushilor de talia lui dar lui nu-i pasa , sa stiti. Fireste ca daca i-ati tranti doua picioare ar zbura, oprindu-se pe perete de unde s-ar prelinge buimac, gandindu-se amarat ca e o lumea rea… dar e un dragalash si e al nostru.

E fantastic cum poate modifica un catelus un om in toata firea. Mama de exemplu. Nu ii spune niciodata pe nume, nu am auzit-o niciodata spunandu-i « Tzontzonel ! ». Cand il cheama ii spune “Catzelushuuuuu” si el vine rapid ca stie ca il scoate la plimbare. Mama mea, sa iasa cu catelusul la plimbare. Daca mi-ai fi spus asta acum trei ani, m-as fi tavalit de ras. Si totusi , iat-o ! Ba am vazut-o plimbandu-l si in brate pe afara. Am ramas trasnita « De ce il duci in brate ?! » Mi-a raspuns serioasa « A obosit, il dor picioarele… » L-am privit iar el si-a mutat privirea in alta parte. Si mie imi mai face figura si se opreste, proptit pe toate picioarele dar eu il stiu  de shmecher si-l trag, hotarata : « Hai, lasa vrajeala ! » Si , bineneteles ca isi continua drumul, n-are nici pe dracu. Dar mama nu mai poate dupa el si o prosteste sa il ia in brate si sa-l duca in brate pana acasa. Scarba asta de pechinez !

Mda. N-am nici o concluzie de tras. Doar ca filmul, pe langa toate aceste ganduri , mi-a dat, fireste o pofta grozava de gatit. Iar azi mi-am petrecut dupa amiaza revazand filmul in timp ce gateam o ciulama de pui cu mamaliguta. Si mi-am amintit ca am invatat sa gatesc ciulama de la mama unui fost prieten care avea la randul lui o catelusha pechineza. E foarte cool sa primesti sfaturi la telefon in timp ce gatesti, cu incheierea, « Stai linistita, nici eu nu stiam sa gatesc pana sa ma marit… » Of. Un lucru e sigur : toate mamele prietenilor mei m-au adorat. Normal. Cine nu-si doreste o nepotzica  inalta , frumoasa si care sa cante la serbari, poate la Mamaia copiilor, nu ? (Ok, that was stupid…)

Read Full Post »